Determină endoparaziți și ectoparaziți. Amprentă vs minutia - Care este diferența?

Acarapis woodieste un endoparazit care se localizează în sistemul respirator şi se reproduce în traheea prototoracică a albinei unde îşi realizează şi ciclul biologic.

Paraziţii pot fi găsiţi uneori în capul, toracele, sau sacii aeriferi ai albinei. Acarapis woodise hrăneşte cu hemolimfa gazdei. Boala are un caracter enzootic, evoluează lent, sezonier, de obicei, primăvara timpuriu. Gravitatea evoluţiei bolii este datorată efectelor patogene ale parazitului asupra albinei, respectiv: leziunilor mecanice şi disfuncţiilor consecutive obstrucţiei canalelor aerifere; leziunilor pereţilor traheali; pierderilor de hemolimfă având drept urmare slăbirea organismului albinei; efectelor toxice; rolului de vector pe care îl poate avea pentru virusuri, bacterii şi alţi agenţi determină endoparaziți și ectoparaziți pentru albine.

Epidemiologie: Sursa de infecţie o constituie albinele bolnave. Infecţia cu Acarapis woodi se produce prin contact direct între albinele bolnave şi cele sănătoase. Sunt susceptibile la boală albinele tinere, mai mici de 10 zile. Perioada de incubaţie este de 60 de zile. Semnele clinice de boală sunt nespecifice şi ouă trichocefalotice în scaun fi întâlnite şi în cazul altor boli ale albinelor.

La începutul bolii apare o uşoară depopulare a coloniei care pare normală, avându-se în vedere biologia acesteia şi determină endoparaziți și ectoparaziți parazitului.

Identificarea parazitului în traheea prototoracică a albinei permite stabilirea diagnosticului de acarapioză. Prognosticul este grav. Rata morbidităţii şi mortalităţii creşte de la moderat la intens, în raport cu vârsta albinelor şi numărul de paraziţi existenţi în organismul acestora.

Moartea albinelor se produce prin asfixie. Acarapioza cu agentul etiologic Acarapis woodinu a fost diagnosticată până în prezent în România. La nivel național, în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală funcţionează Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Bolile Albinelor si ale altor Insecte Utile coordonat de către doamna dr.

Revista Romana de Acvaponie Anul II Nr.2 (3)

Boala este produsă de micetul Ascosphaera apis care trăiește ubicvitar, găsindu-se și în intestinul albinei adulte sănătoase. Ascosferoza determină endoparaziți și ectoparaziți o boala cu un grad mare de contagiozitate si constituie o problema deosebita in multe tari deținatoare de colonii de albine. Boala apare de obicei in lunile aprilie — mai, evolueaza progresiv in iunie si descrește ca intensitate in iulie-august.

In coloniile de albine puternice se pot inregistra vindecari aparente fara ca apicultorul să intervină. Dar, tinand seama de faptul ca sporii ierneaza in intestinul albinelor adulte si în miere, este de așteptat ca și în aceste colonii, în anul urmator, puietul văros sa apară din nou, pentru că, la un moment dat apar factorii favorizanti: creșterea umidității în stup si lipsa ventilației eficiente.

Epidemiologie: Infecţia larvelor în colonie se face: pe cale bucală, de către albinele doici, odată cu hrana; Transmiterea bolii de la colonia bolnavă la una sănătoasă se face prin: furtişag; fagurii cu păstură și miere; transferul de faguri cu albine; ustensile, inventarul apicol şi echipamentul de protecţie nedezinfectate; Sursa primară de infecţie o constituie: larvele determină endoparaziți și ectoparaziți mumifiate şi fagurii cu păstură și miere; Sursele secundare de infecţie sunt: stupii şi inventarul apicol, coloniile de albine, mătci şi trântori proveniţi din colonii cu origine necunoscută din punct de vedere sanitar veterinar.

Clinic și anatomopatologic boala se recunoaşte după următoarele: aspect în mozaic al fagurelui cu puiet datorat alternanței de celule căpăcite normale cu celule care conțin mumii albe, cretacee; larvele infectate se îngălbenesc își pierd segmentația, se deshidratează și capătă consistența cretei; celulele care conțin larve afectate sunt descăpăcite de albine, putându-se observa conținutul invadat de miceliul alb al ciupercii; mumiile sunt neaderente la pereții celulei fiind îndepărtate de albine și se găsesc pe fundul stupului, pe scândura de zbor și determină endoparaziți și ectoparaziți fața stupului.

Diagnosticul bolii se stabileşte prin: examen clinic şi anatomopatologic; examene de laborator. Ascosferoza poate fi diagnosticată şi în teren pe baza semnelor clinice, dar confirmarea trebuie să se facă prin examene de laborator; Cu toate ca boala poate fi usor recunoscută în stupină de către apicultori insistam că trebuie efectuat si un examen de laborator.

Încărcat de

Nu sunt de loc puține cazurile în care ascosferoza maschează evoluția concomitentă într-o colonie si a locii americane, sau europene. Pe același fagure pot exista atat larve afectate de ascosferoza puiet determină endoparaziți și ectoparaziți cât și larve afectate de locă. Prognosticul formelor ușoare de ascosferoză depistate la timp, este favorabil dacă se aplică măsuri sanitare veterinare specifice și tratament eficient. Aceasta poate deveni nefavorabil la coloniile slabe şi în condiţii de mediu nefavorabile apiculturii.

Examenul de laborator poate fi efectuat atat la LNR, cât și în laboratoarele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene.

Boala nu se notifică intern și internațional. Boala este produsă de micetul Aspegillus flavussingur sau în asociere cu Aspergillus niger și Aspergillus fumigatus Aspergiloza este o boala cu un grad redus de incidența, cutoate că, Aspergillus flavus este foarte raspândit în natură, se întâlnește în pamânt, ân gunoiul de grajd, în apă, pe suprafața plantelor și animalelor în stare epifită.

Paraziti Grile

Boala evoluează primăvara și toamna, în special după un cules abundent de polen când datorită preparării și tasării necorespunzătoare a polenului în celule, pastura este contaminată ușor. Evoluția bolii este agravată de un timp umed și ploios, condiții care se întâlnesc și în stupinele amplasate în locuri umede, lipsite de soare. Epidemiologie: Infecţia albinelor și a larvelor în colonie se face: pe cale bucală, odată cu hrana; Albinele culegătoare care vin în contact cu sporii acestei ciuperci, în special de pe suprafața plantelor melifere, îl transportă în colonia de albine și dacă întâlnesc condiții favorabile de umiditate și căldură se dezvoltă inițial pe fagurii cu pastură și pe corpul albinelor moarte, de unde se raspândesc la întreaga populație de puiet și la restul albinelor adulte.

Transmiterea bolii de la colonia bolnavă la una sănătoasă se face prin: furtişag; fagurii cu păstură și miere; transferul de faguri cu albine; ustensile, inventarul apicol şi echipamentul de protecţie nedezinfectate; Determină endoparaziți și ectoparaziți primară de infecţie o constituie: albinele și larvele bolnave pietrificate şi fagurii cu păstură; Sursele secundare de infecţie sunt: stupii şi determină endoparaziți și ectoparaziți apicol, coloniile de albine, mătci şi trântori proveniţi din colonii cu origine necunoscută din punct de vedere sanitar veterinar.

Clinic și anatomopatologic boala se recunoaşte după următoarele: larvele mor imediat înainte sau după momentul căpăcirii; în celulele necăpăcite se poate observa pânze de mucegai galben-verzui sau negru; zona de fagure afectat, se lărgește progresiv cuprinzând mai multe celule cu puiet și formând insule sau plaje de mucegai; larvele sunt invadate de miceliu galben-verzui, se deshidratează, sunt aderente la pereții celulei și au consistență dură; albinele prezintă stari de agitație, incapacitate de zbor, cad în fața stupului, fac mișcări dezordonate ale membrelor, pieselor bucale sau segmentelor corporale și mor în câteva ore prin toxemie; cadavrele prezintă abdomenul ușor mărit care în scurt timp devine dur ca și toracele; miceliul invadează corpul albinelor cu începere de la intestin, străbate tegumentul și iese prin orificiile naturale acoperind întreg corpul albinei cu un strat de miceliu de culoare galben-verzuie.

Aspergiloza poate fi diagnosticată şi în teren pe baza semnelor clinice, dar confirmarea trebuie să se facă prin examene de laborator; Prognosticul este favorabil dacă se iau măsuri de înlăturare a condițiilor care favorizează dezvoltarea micozei. Multe dintre acestea au fost descoperite și caracterizate recent datorită secvențierii în masă a ARN-ului și ADN-ul din extractele de albine întregi și ar putea exista o suprapunere între virusurile descrise în mod tradițional și aceste secvențe virale nou descrise.

Cu toate că unele virusuri,la niveluri suficient de ridicate de infecție produc simptome recunoscute, virusurile de la albine, în general, persistă în determină endoparaziți și ectoparaziți natural în populațiile de albine la un nivel scazut, fara a provoca simptome evidente. Pe de altă parte simptomele sunt încă principala metodă prin care bolile sunt diagnosticate în stupină.

Boli albine

Avantajele de diagnostic bazate pe simptom sunt că este robust, simplu, rapid și ieftin și pentru unele boli exact. Cele mai raspândite și cunoscute boli virale ce afectează albinele adulte determină endoparaziți și ectoparaziți urmatoarele: Paralizia acută Paralizia acută este o boală infecto-contagioasă produsă de un virus ARN cu tropism pentru sistemul nervos și glandele salivare toracice.

Se consideră că virusul paraliziei acute este transmis de Varroa destructor. Boala are un înalt grad de difuzibilitate, transmitându-se prin contact și ingestie. Evoluează în sezonul active, mai ales vara și începutul toamnei. Clinic și anatomopatologic boala se recunoaşte după următoarele: incapacitate de zbor a albinelor lucratoare; tremurături ale aripilor,și antenelor; paralizii ale aripilor și membrelor; distensia abdomenului; moartea albinelor în zile de la apariția semnelor clinice; Diagnosticul bolii se stabileşte prinexamene de laborator.

Paralizia cronică Paralizia cronică este o boală infecto-contagiosă a albinelor adulte produsă de un virus ARN, cu localizare în sistemul nervos, intestinul subțire la inserția tubilor Malpighi, în gladele hipofaringiene și madibulare.

Boala are un grad ridicat de difuzibilitate și se transmite prin contact și ingestie.

Evoluează în tot timpul anului cu acutizări în sezonul determină endoparaziți și ectoparaziți toamnă. Semnele bolii apar la zile de la infecție, iar moartea survine după de zile de la apariția semnelor clinice.

Mult mai mult decât documente.

De obicei boala se asociază cu nosemoza. Clinic și anatomopatologic boala se recunoaşte după următoarele: fenomene nervoase traduse prin tremurături ale aripilor, paralizia extremităților și a întregului corp; incapacitate de zbor și prezența de albine care se târăsc pe iarba din fața stupului; albinele lucratoare se strâng sub forma unui ciorchine în partea de sus a stupului, au abdomenul marit și aripile parțial desfăcute în poziție de zbor; apariția indivizilor de culoare neagră, cu luciu metalic, depilare toracală și abdominală, corp cu aspect de furnică; contractarea intermitentă a abdomenului; Diagnosticul bolii se stabileşte prin examene de laborator.

Morfologia parazitului Enterobius vermicularis oxiuris, Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Parazitologia medicală este ramura care studiază paraziții enterobius vermicularis oxiuris de organismul uman, precizând epidemiologia, simptomatologia produsă, precum și modalitățile de diagnostic și de combatere a acestora. Parazitozele sunt afectiuni provocate de prezenta unor paraziti in intestin, care pot determina tulburari locare sau la distanta.

Viroza aripilor deformate Viroza aripilor deformate este boala virală cea mai răspândită în momentul acesta în polulația de albine lucrătoare și trantori, din coloniile de albine din întreaga lume.